Înmormântări laice în România până la 1936
Cercetător Principal Gr. I, Dr. Marius Rotar Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia
Înmormântările laice reprezintă o realitate apărută în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în Europa, ca urmare a unor modificări la nivelul relațiilor dintre Stat/Biserică, observabile atât la nivelul societății (separarea moralei de religie, de pildă), precum la nivelul obținerii unor drepturi individuale (cel al asumării unei identități non-religioase). În timp, modelul a cunoscut modificări, actualmente paradigma sa fiind despovărată de miza anticlericală/politică și având în Occident mai degrabă eticheta indiferentismului religios. Tematica a făcut obiectul unor cercetări istorice, mai ales în spațiul francez, care a avut rolul major în crearea/răspândirea modelului (Jacqueline Lallouette, Avner Ben Amos, Isambert F.-A, Dino Megozzini Tyssens, J., David Nash, etc). Istoriografia românească a ignorat aproape complet subiectul, în ciuda pontențialului său științific cert.
Prezentarea de față își propune să analizeze problematica înmormântărilor laice din România până la 1936, pornind de la actualitatea sa în spațiul românesc: includerea înmormântării civile în noua lege funerară (2014) (deși, înainte de 2014 acestea erau totuși practicate) și creșterea tendințelor de secularizare actualmente la noi. Se urmărește cum anume apare modelul în România (prima înmormântare laică având loc la 1891, adică cea a poetului cizmar socialist Arghir Parua), dezvoltarea sa, cum anume a fost asumat de către adepții diferitelor ideologii din epocă (liber cugetători, atei, socialiști/comuniști) și care au fost reacțiile Bisericii Ortodoxe Romane si a societatii față de toate acestea. O atenție deosebită este acordată relației între cremațiune si înmormântările laice, precum și felului în care modelul s-a metamorfozat în perioada interbelică. Cercetarea urmărește o investigare triplă a surselor: surse edite, surse inedite și muncă de teren (analiza monumentelor funerare laice). Prin urmare, scopul esențial al prezentării este de a vedea care a fost cu adevărat ponderea, semnificația și consecințele asumării unui identității non-religioase în România până la 1936, având ca barometru ceea ce poate fi considerat drept cel mai radical mijloc de a manifesta acest fapt: opțiunea pentru înmormântare fără serviciu religios.
|