Maternitate și medicină în epoca contemporană. Conflicte, paradoxuri, distorsionări reciproce
Adriana Teodorescu PhD Comparative Literature PhD student Sociology, UBB
Atelierul se va desfășura , MIERCURI 25 ianuarie 2017
La o primă vedere, ar putea să pară că maternitatea și medicina nu ar avea nimic nici să-și dispute, nici să-și reproșeze. Destul să ne gândim că, datorită dezvoltării medicinii, mortalitatea infantilă și mortalitatea maternă au scăzut considerabil în ultimele decenii în spațiul occidental, relaxând raportarea femeilor în fața perspectivei, mai apropiate sau mai îndepărtate, a evenimentului de a da naștere. Or, pentru o astfel de achiziție care nu mai e strict medicală, ci culturală, discursurile socio-culturale ale maternității nu ar putea fi decât recunoscătoare. Și chiar sunt, doar că numai pe de-o parte. Pe de alta însă, alături de o încredere abundentă, neînsoțită de o doză minimă de gândire critică, societatea contemporană occidentală cultivă, în anumite pături ale ei, o bizară anxietate și o contestare încrâncenată a medicinii în modul în care aceasta este înțeleasă și reprezentată în relație cu maternitatea. La rândul ei, medicina nu se arată, deocamdată, capabilă de un discurs coerent și integrativ al diverselor aspecte și etape ale maternității (abordarea infertilității, conceperea unui copil, procedurile abortive, nașterea, alăptarea, etc.), recurgând la paradigme de gândire contrastante pentru a le explica pe fiecare în parte, sfâșiată între dorința de a face concesii unor discursuri hiper-naturaliste precum attachment parenting și necesitatea sau inerția de a se manifesta ca discurs de putere.
Prezentarea de față dorește să discute, dintr-un perspectivă sociologică, relațiile paradoxale, frecvent conflictuale, pe care postmodernitatea le țese, apăsat, dar inconsecvent, între maternitate și medicină. Vom privi atât dinspre medicină înspre maternitate, cât și invers,încercând să trasăm direcții și interpretări în ceea ce este un adevărat joc al oglinzilor ce reflectă și distorsionează. O parte semnificativă a prezentării va avea în vedere conflictul dintre medicalizarea reproducerii umane, mai cu seamă a etapei concepției, uneori excesivă (reproducere umană asistată medical, pre-codarea naturalistă a fertilității) și hiper-naturalizarea nașterii (presiunea de a naște natural, demonizarea cezarienelor, narațiunile postmoderne ce revalorifică ideea sacrificiului matern). Acest conflict va fi abordat în contextul mai larg alparadigmei culturale a mamei bune, întemeiată pe exaltarea naturalului/primitivismului în cheie post-voluționistă. De asemenea, vom analiza dacă nu se poate avansa ipoteza unui decalaj între medicalizarea altor aspecte socio-culturale, ca de pildă medicalizarea nașterii, a morții, a îmbătrânirii, toate trei intrate într-un proces de deconstrucție și acerbă critică socială și, respectiv, medicalizarea etapei de concepție. Vom trece în revistă și anumite încercări de anexare a discursului medical de către discursul politic (propunere de lege a consilierii psihologice obligatorii în criza de sarcină, 2012). Vor fi investigate și consecințele socio- culturale asupra vieții femeilor, consecințe generate de relația deficitară maternitate-medicină: maternității, comodificarea copilului sau trasarea unor modele de parenting posibil opresive și chiar dăunătoare copilului.
Sursele vor fi variate: articole științifice, reprezentări ale maternității în cultura de masă, interviuri cu mame și mame în devenire, discuții cu cadre medicale, cu accent asupra situației din România.
|