|
Cremaţiunea în România între istorie, contestare şi necesitate publică
Cercetător Principal Dr. Marius Rotar
Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia
Reactivarea incinerării ca modalitate de dispunere asupra cadavrului a avut loc la sfârşitul secolului al XVIIIlea, dar a fost transpusă în realitate după a doua jumătate a secolului al XIXlea; ea a constituit un eveniment major, implicând mize şi semnificaţii multiple. Având iniţial la bază - in principal - argumente variate (de igienă publică, de ordin economic şi estetic, dar şi din cele ancorate in principiul libertăţii de conştiinţă si al liberului arbitru), cremaţioniştii moderni (la început membri ai elitelor vremii) au căutat să impună un nou model, intrând astfel, prin opţiunea lor, in conflict cu o serie de structuri care susţineau tiparul clasic al înhumării. Este vorba de Bisericile Creştine, ştiut fiind faptul ca triumful creştinismului a impus şi încetarea incinerării ca practica. Prezentarea se asociază cu publicarea recenta a unei cercetări care este o premiera absolută in mediul ştiinţific romanesc, fiind – si in general – printre putinele volume care au ca tematica istoria crematoriilor si a incinerărilor umane.
Citeste mai departe ...
|
CONTACT
Schiţa prezentarii Atelierului din data de 23 noimbrie 2011
