News Item: Schiţa prezentării Atelierului din data de 15 iunie2011
(Category: ÎNTÂLNIRI ANTERIOARE)
Posted by Admin
Tuesday 14 June 2011 - 22:09:00

Adaptarea psihologică a pacientului la aflarea unei vesti proaste (diagnostic/prognostic)


Dr. PÂRVU Andrada
medic specialist hematolog
consilier psiho-social,
cercetător postdoctoral în domeniul eticii medicale
UMF „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca
UMF „Gr. T Popa” Iaşi


Comunicarea unei veşti proaste în medicină (diagnostic grav, prognostic infaust, ineficienţa unui tratament, apariţia unei complicaţii) reprezintă o provocare pentru ambii parteneri ai actului medical, o experienţă în urma căreia aceştia se pot declara „învinşi” (medicului fiindu-i dificil să fie mesagerul veştii proaste, iar pacientului fiindu-i dificil să primească o veste într-o formă dureroasă) sau în urma căreia cei doi se pot declara o echipă într-o cursă care a început în momentul stabilirii diagnosticului.





Vestea proasta poate produce pacientului perturbări ale vieţii familiale, sociale, profesionale, modificări la care acesta trebuie să se adapteze din punct de vedere psihologic. De asemenea, odată cu apariţia unei boli grave apar reacţii psihologice (culpabilitate faţă de familie, autoblamare pentru apariţia bolii, sentimente de inutilitate) care pot ingreuna povara reprezentată de boala în sine.

Pacientul trebuie să dezvolte un proces de adaptare psihologica (coping) la toate aceste provocări ale bolii. Copingul poate fi eficient (efectiv, adaptativ) scăzând nivelul de stress şi readucând pacientul (pe cât posibil) la tiparul de viaţă de dinaintea apariţiei bolii sau ineficient (inefectiv, maladaptativ), fiind asociat cu niveluri crescute de stress, anxietate si cu o evolutie negativa a bolii. Copingul reprezintă un proces dinamic, pacientul trebuind in permanenţă să se readapteze la noile schimbări şi provocări aduse de boală în viaţa lui. Dacă un mecanism de adaptare psihologică este eficient la un moment dat al evoluţiei bolii, in timp poate deveni ineficient.

Cel mai complex şi recunoscut model de adaptare psihologică la aflarea unei veşti proase este modelul descris de psihiatra americană Elisabeth Kuber Ross, acest model presupunând faptul că fiecare persoană parcurge aceleaşi 5 etape de adaptare psihologică după aflarea unei diagnostic grav: negarea, furia, acordul, depresia, acceptarea.

Conferinţa va lua în discuţie fiecare etapă de adaptare psihologică, eficienţa sau ineficienţa fiecăreia, precum şi atitudinea corectă pe care ar trebui să o adopte medicul alături de întreaga echipă multidisciplinară de îngrijire pentru a ajuta pacienţii să surmonteze etapele maleficiente de adaptare. Vor fi oferite exemple reale din practica medicală şi de consiliere psihologică a autoarei, precum şi rezultatele unui studiu referitor la adaptarea psihologică a 100 de pacienţi cu leucemie acuta.

O concluzie reieşită atât din literatura de specialitate, cât şi din practica medicală se referă la faptul că o boală gravă poate avea şi consecinţe psihologice pozitive, pacienţii parcurgând un proces de înălţare spirituală, de descoperire a noi valori umane, religioase, culturale.




This news item is from Atelierul
( http://www.afsam.eu/news.php?extend.2 )